Dealurile cuminti ale Cernatestiului sunt o oglinda minunata pentru ploaia care s-a scuturat toata dimineata. Soarele si-a intarit coatele si a razbit printre nori pentru a le face libera calea radioamatorilor care s-au strans ca in Poiana lui Iocan la demonstratie, vesti, comparatii si amintiri. Am in fata o lume pe care incerc sa v-o descriu pe masura intelegerii ei rapide…
… este o lume despre care citesc de o vreme, despre care incerc sa invat pentru a intelege si pe care incep sa o admir din punctul de vedere al devenirii unei pasiuni insasi preocuparea de viata, meserie pentru multi dintre radioamatori. Desigur, ca pentru oricare dintre dumneavoastra timpul a devenit ca si pentru mine: un mare dusman de temut caruia cu greu ii fac fata, insa imi dedic suficiente minute pentru a vedea de ce un ti-ta-ta-ti-ta-ti-ti devine dupa ce il auzi o singura data, gata, pasiune! Si am stat trei sferturi dintr-o zi langa oamenii care isi scriu CV-ul in ta-ti-ti-ta pentru ca sufletul lor, in primul rand, emite ta-ti-ta-ti.
Seniorul din poiana cu radioamatori
Vorbim despre o elita a radioamatorismului pe care celebrul Ion Nicolescu, pana nu demult diplomat de cariera, acum localnic intors acasa la Cernatesti si cu care v-am facut cunostinta in trei dintre materialele buzaulinreportaje.ro, a reusit sa-i convinga sa atraga audienta prin statiile de emisie de la poalele dealurilor cu liliac. Astazi scriu pentru a respecta o promisiune! Am cunoscut aceasta comunitate pe 27 iulie, la ziua comunei Cernatesti si va promiteam in articolul https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/pantelimonul-din-comuna-parfumata-sau-iesirea-din-rand/ sa revin in poiana cu radioamatori pentru ca acolo au fost prezenti in mod unic pentru Buzaul modern, Constantin Neacsu, generalul presedinte de al Federatiei Romane de Radioamatorism, Vasile Capraru – prahoveanul senior al radioamatorilor romani ajuns la 86 de ani dintre care13 ani de participare si dominare a concursurilor de profil din Romania, dar si cu aproape 30 de ani de voluntariat in a pregati copii in acest domeniu, Ovidiu Burducea – campionul de la Buzau si pionier in domeniul expeditiilor pentru zona noastra.
Citind am aflat asa, si va ofer si dumneavoastra argumentele pe care specialisti ai domeniului le considera importante pentru a demonstra perpetuarea radioamatorismului la nivel mondial: cel mai important este ca atunci cand nimic nu mai functioneaza, radioamatorismul ramane operational! Aici explicatia importantei este argumentata cu osteneala pe care si-o dau agentiile guvernamentale pentru a-i verifica si autoriza pe radioamatori. Apoi, daca ai calitatea de radioamator inseamna automat ca faci parte dintr-o comunitate mondiala, iar daca ai un radioamator aproape se spune ca ai un prieten! Urmatoarele motive pana la sase ale radioamatorilor tin de frecvente si benzi, deci nu are rost sa detaliez pentru ca nu doresc specializarea si m-as incurca, insa va mai dau doar doua motive ale lui Richard Moseson, editorul revistei si directorul editorial al tuturor publicatiilor CQ: radioamatorii sunt cei mai agreabili si inteligenti oameni care pot exista!
Organizator al evenimentului si el, la randu-i radioamator, Ion Nicolescu s-a bucurat de atractia pe care evenimentul a avut-o in randul copiilor din zona. Acestia au acceptat sa salute in eter pe baza indicativelor din an centenar date de profesionistii radioamatori care au realizat la Cernatesti si alte performante notabile, spune Ion Nicolescu: Spre seara, echipa de la Cub Univers B-90 a continuat maratonul realizand legaturi radio in unde scurte cu aproape 300 de statii de radioamatori din Romania, Uniunea Europeana chiar si din Japonia, sub indicativele special dedicate evenimentului Centenarului, dar si din Rezervatia de liliac. Cu acest prilej a fost emisa o diploma speciala dedicata evenimentului si care se bucura de interes din partea radioamatorilor (http://wff-yo.blogspot.com/).
Pai atunci sa stam de vorba cu cei din poiana de la Cernatesti! Din respect pentru varsta, dar si pentru ca si-a dedicat mare parte din activitatea profesionala pregatirii copiilor in mod voluntar discut intai cu Vasile Capraru.
Reporter: Cine sunteti?
Vasile Capraru: In tinerete am lucrat in industria petrolului, apoi am plecat in armata si am fost repartizat in marina militara. Acolo am invatat radiotelegrafia. Mi-a placut. Am inceput cu Morse. Apoi, m-am angajat la Navrom. Am lucrat pe nave maritime la inceput si m-am transferat la Dunare pentru a fi mai aproape de familie. Am zis ca ajung mai repede de la Giurgiu la Prahova. Pana in 1960 am lucrat acolo. Am 86 de ani acum.
Reporter: Inseamna ca dumneavoatra puteti caracteriza aceasta lume aparte a radioamatorilor romani!
C.V.: Eu am cunoscut intai radiotelegrafia in armata cand eram militar in termen. M-a impresionat ca am cunoscut acolo oameni foarte bine pregatiti. Cand am ajuns acolo, la Constanta, la radioclub, ei faceau si tinichigerie, bobinau si transformatoare si electric, de toate. Am zis ca nu ma las pana nu ma fac radioamator! Dar intai am dat examen de profesionist si am facut o profesie din radiotelegrafia invatata in armata. Radioamator am devenit in 1963 cand am primit autorizatia. In 1964 am si fost la concurs de telegrafie viteza si nu prea mi-a picat bine… abia am luat un loc sase si un loc 11. Cand am vazut ca sunt mai bine pregatiti decat mine, m-am pus pe invatat si am si participat umatorul an si am si iesit campion. 13 ani am tot castigat mai apoi la competitiile interne, ca externe nu erau pe atunci. Si am luat mai multe titluri de campion si maestru al sportului, insa am facut ceva unic in viata mea. Am facut un cerc la scoala 175 din Bucuresti unde am pregatit copii 29 de ani. 20 de ani cat am fost in activitate, mergeam in timpul liber, voluntar, din pasiune. Cea mai mare realizare a fost ca veneau copii multi. Si pe multi i-am scos campioni. Vreo 19 ani am fost si in biroul federal al FRR. Si am raspuns de comisia centrala de telegrafie viteza.
Marian Poterasu – buzoian cautat de seniorul radioamator
Nu va pot descrie cat de preocupati sunt acesti pasionati de statii, antene si ti-ta-ta-ti! Aseaza in mod continuu tehnica de pe masa, emit apeluri – daca in apeluri se constituie initiera de sunete constante si din cand in cand par sa-si aduca aminte ca sunt in fata unui public divers. Constat ca seniorul Vasile Capraru zambeste larg cand vorbeste despre sutele de copii pe care i-a initiat in Bucuresti la scoala 175 si devine serios, chiar afectat cand isi aduce aminte despre unul – unic – dintre ei.
Reporter: Si acum sunteti trofeul Federatiei!
C.V.: Ei…ma duc cu ei peste tot, insa de aici de la Buzau au avut un elev foarte bun apropos de telegrafie viteza. Un baiat foarte bine pregatit era! Asa de mult am tinut la el ca la copilul meu. A fost pregatit de Nicolae Radulescu. Am vazut pe indicator localitatea de unde era el. Asa mult as vrea sa-l vad pe baiatul acesta! A fost primul roman care a receptionat cifre cu 400 de semen pe mint. Nu mai stiu nimic de el.
Subliniez: Marian Poterasu este cautat de seniorul actual al radioamatorilor din Romania! Faceti in asa fel incat sa-i oferiti lui Vasile Capraru bucuria de a-si revedea un elev minunat!
Cu romanii in expeditii
Nu despre copii vorbesc cu Ovidiu Burducea, campionul de la Buzau care a infiintat clubul Univers B90, ci despre starea de a fi atata timp radioamator si de ce te simti stimulat sa continui aceasta pasiune.
Reporter: De ce spune domnul Neacsu ca sunteti un personaj aparte in lumea radioamatorilor romani?
Ovidiu Burducea: Pentru ca la Congresul International al Radioamatorilor de la Finish Apple din 2012, la sectiunea organizarea expeditiilor internationale am decis cu radioamatorii italieni ca in viitoarele expeditii sa fie cooptati si radioamatori romani. De atunci si pana in prezent am participat la expeditii cum ar fi in Brunei, Madagascar, Bangladesh, Vietnam, Cambodgia si in 2017 in Burundi. Aceasta pasiune pentru expeditie e din 2012. Federatia noastra a mai organizat expeditii in Sacalinul Mare…
Reporter: Ce inseamna expeditie pentru un radioamator?
Ov. B.: Un grup de radioamatori care merge pe o insula sau intr-o rezervatie naturala care are populatie redusa, putina numeric adica. Romania are indicativul YO. Am fost inclusiv pe muntele Athos unde putini ajung ca radioamatori. Avem un singur preot acolo radioamator.
Reporter: Cati radioamatori avem in Buzau?
Ov. B.: 70. In clubul nostru Univers B90 sunt 67. Ultimii radioamatori din club sunt un baiat de clasa a IV-a si o fetita de clasa a III-a, Bucur Rares Andrei si Bucur Carina Ioana. Ei sunt si cei mai tineri, iar decana de varsta are 70 de ani, Bucur Nina si este vicecampioana nationala.
Ti-ta-ta-ti-ti se tot aude din jur sunetul care imi arata ca radioamatorii nu stau degeaba, ci incearca legaturi cu oamenii de oriunde! Ion Nicolescu, gazda evenimentul priveste putin nostalgic la masa cu tehnica.
Radiomatorismul este totusi un sport scump
Trec de partea celui mai cuminte dintre radioamatorii prezenti, Constantin Neacsu cel care poate sa imi spuna daca acest Facebook al inceputului de secol este rezervat oricui.
Reporter: Observ un lucru, sper si important cumva: varsta ridicata a radioamatorilor prezenti.
Constantin Neacsu: Radioamatorismul este o activitate utila, pedagogica si sportiva in acelasi timp. Este ruperea de scaun, de internet a copiilor…
Reporter: … deci chiar este dusmanul de temut in prezent al Facebookului.
C.N.: Este mai vechi decat facebookul, desigur. Mai are un rol de utilitate publica. Avem o retea nationala in care se anunta diferite evenimente ale naturii, o rupere de pod, un om bolnav, turisti rataciti in munti, situatii in care poti ajuta ca radioamator.
Concluzia cred ca o extrag din discutia cu Ion Nicolescu. Acesta spunea ca nimic nu este imposibil! Conteaza sa stii ce vrei, deci scopul pentru care ai o pasiune! Pe radioamatori imi doream de multa vreme sa-i cunosc, iar in cuibul de la Cernatesti am ajuns ca un necunoscator care a primit un eveniment de senzatie. Prefer jocul meu zilnic cu vorbele si arta rostirii si ma las coplesita de frumos, unic si mai ales de dorinta cu care se mentine o pasiune. Le fac parintilor invitatia de a-si lasa copiii sa intre in familia mondiala a oamenilor inteligenti care stiu sa descifreze ti-ta-ta-ti-ti…
Add Comment