Reportaj

Satul popicareselor

... in mod clar v-ati dori ca bucuria doamnelor Tanasescu, Gabi si Cameluta sa va cuprinda si pe dumneavoastra din cand in cand, sa aveti macar o data pe saptamana motiv sa zambiti ...

Debordante sunt astazi bucuria si pasiunea de a scrie! Au trecut cateva zile de cand am fost in satul lor si tot nu am pierdut veselia si starea de bine pe care mi-au dat-o popicaresele! Numai ca i-as da timpului o palma cat sa-l intepenesc! Ii cer sa stea locului si sa nu mai fuga asa de repede spre alte si alte evenimente si spre alti oameni si alte nefericiri. Vreau sa am in suflet mereu bucuria oamenilor pe care i-am cunoscut spre granita Buzaului si judetul Covasna. E, ar mai fi o jumatate de paine de mancat pana acolo, insa tot sus si tot la munte si oamenii de astazi despre care v-as vorbi continuu!

Fac mentiunea ca rolul de implicare sociala al jurnalistilor este asumat de echipa buzaulinreportaje.ro, iar acest reportaj are efecte sociale despre care vom scrie nu astazi, ci imediat ce acestea vor fi “exersate” de catre comunitatea in cauza cu suportul autoritatilor locale si nationale. Inaintea autoritatilor centrale, Ionut Milea, primarul orasului Nehoiu revine in popicaria de la Chirlesti pentru a oferi ajutor jucatorilor de popice in refacerea infrastructurii.

DN 10 – lucrari de mantuiala sau alunecari nebagate in seama?

Pot eu sa nu spun? Mai ales ca drumul imi e tovaras si azi. Si il vad din ce in ce mai aglomerat si parca mai greu de inteles de ce nu i se da atentia cuvenita.

Cate minti si-au pierdut linistea cand s-a decis ca prima reparatie zona cu alunecari de teren de la Magura si viaductul Giurca si Valea Neagra? Lucrarile de la Magura la kilomterii 26+430 si la 26+830 au fost anuntate in octombrie 2018, au si inceput destul de rapid dupa si s-au terminat dupa Paste, in 2019. Efectiv, in zona aceasta s-a surpat carosabilul si se circula pe un singur fir si riscant! Cat a trecut totusi din mai 2019 si pana in prezent? Carosabilul iarasi o ia la vale si este denivelat. Oamenii care fac popas la Magura arata cu degetul acum spre firma care a lucrat, iar unii specialisti pun ceea ce se intampla in prezent pe seama alunecarilor de teren active inca in zona mentionata. Of!

DN 10 Buzau-Brasov urca alene spre culmile Buzaului. Ii prinde bine cate o pala de umbra, dar si razele injumatatite ale soarelui dau sa-i fie de folos: il lumineaza cat sa se vada bine pentru ca ziua care se deschide este una minunata! Pe la Unguriu satenii au scos deja de la primele ore ale diminetii la vanzare perele lor aparte, rude bune cu gutuia si doar aici intalnite, iar ceva mai sus, Viperestiul semneaza cu aceleasi standuri ad-hoc cu maturi din nuiele, parca si catina, dar prea devreme pentru ea, gutui si, mai ales nuci, domnule! Si chiar am vazut ca pe linia lunga a Cislaului toti nucii tremurau: harnicii sateni din Viperesti se aflau la treaba. Ce e gratis vand ei dupa cules! Ca doar nu i-or fi plantat ei!

Hai, sa dau bataie, soarele acesta bland imi e de folos si vreau sa-l prind si la Nehoiu! Patarlagele apare intocmai ca o umbra care se aseaza pret de cateva minute peste carosabilul DN10 Buzau-Brasov si in scurt timp dispare, caci pe la Valea Lupului se deschide orizontul si acelasi soare are sa-mi devina partener pentru intreaga zi!

Cand femeile unesc comunitatea

Asa am sa vad imediat ce le descopar pe doamnele care stiu sa arunce bila! Satul Chirlesti apare cuminte, intr-o liniste sora cu toamna. O batranica duce o sacosa goala probabil spre magazinul din sat. O intreb cum ajung la popicarie si repede spune drumul precizandu-mi ca trebuie sa fiu cu bagare de seama la masini e trafic, mama! La umbra padurii, oamenii locului si-au amenajat cu ajutorul conducerii orasenesti o pista din beton. Din pacate vin la Chirlesti intr-o zi de munca, oamenii sunt fiecare la treaba care le asigura traiul si nu este nimeni in popicarie. Ma impresioneaza din start intocmai faptul ca este amenajata o pista serioasa. Bancute si masute din lemn cat sa existe in apropiere si spectator ori echipele de jucatori sa se odihneasca. Acum sa caut si jucatori! Ies in sat.

Din cand in cand apare cate o masina din care coboara cate un singur om.

Unul se si opreste la una dintre primele case din sat. Va rog, retineti, nu este un nea si nici domn nu s-a dat, este un muntean atat de placut incat ai sta cu el la vorbe toata ziua, dar scopul meu este sa aflu despre jucatorii de popice.

Aflu, asadar ca sunt chiar in epicentrul zonei cu jucatoare si jucatori de popice din arealul Nehoiu, sat Chirlesti. La fix din intamplare! Dar informatia care atarna cel mai mult este chiar cea legata de femeile din sat care au o reala pasiune pentru popice si au si pista a lor, a femeilor, damelor cum le place domniilor lor sa spuna! Ascult cu atentie indrumarea vecinului popicariei si trec linia de cale ferata ce urmeaza DN 10 Buzau-Brasov inca din orasul Buzau. Sa fie vreo zece metri, chiar nu pot aproxima, insa inspre Nehoiu, in acelasi areal cu pista pentru barbati. Se schimba putin situatia. Doamnele nu au acoperis decat pentru o bucata redusa din pista, insa pare mai cochet. Daca as da si de jucatoare…

La casa de peste drum de trecerea cu calea ferata un domn priveste lung straina care iese din popicarie. Pot eu sa nu deschid discutie cu el mai ales ca sunt putine casele care se vad din drum!? Ion Cojocaru. 

Fac cateva fotografii, iar tanarul intra in curtea vecina. Si-a luat aliat la curiozitate. Doamna Tanasescu – aflu imediat ca are 67 de ani si ca merge in fiecare zi de sarbatoare impreuna cu sotul la popicarie, fiecare la pista corespunzatoare. Este atat de vesela, frumos vorbitoare, pasionata de joc si mai ales dornica in ruptul capului sa fie pastrata aceastra traditie ce dateaza aici din mosi-stramosi. Si mai exista un detaliu: am cunoscut-o pe domna Tanasescu chiar de ziua dansei de nastere. La multi ani cu aceeasi atitudine fata de viata, doamna popicareasa!

Va plac deja popicaresele din Chirlesti, nu-i asa? Dar stati sa vina si doamna Gabi Sbarcea! Inima popicareselor! Asa ii spun vecinele cu care arunca bila in zi de sarbatoare! Cat timp am analizat eu lada cu bile si popice atat de vechi incat le-as zice fara teama de a gresi ca par fosile identificate in vreun sit arheologic, vecinul care nu joaca popice o cheama pe doamna Gabi. Apare intai zambetul si mai apoi o identific pe doamna aceasta deosebita.

Echipa aceasta are in mod obisnuit patru componente: Cameluta si tanti Lucica. Un strigat si imediat apare Cameluta Panait, insa pe senioara grupului nu avem cum sa o cunoastem, e zi de sarbatoare crestina si este la biserica. Cameluta este exemplul muntencei care are respect si darzenie si care ofera exemplu, in acest caz nepoatei de 12 ani care a prins drag de popice. Oamenii de la munte au multe virtuti si calitati aparte! Deja ma aflu in mijlocul unei comunitati cu totul, dar cu totul speciala si unica in Romania datorita acestui joc pastrat asa de frumos! Si pentru care trebuie sa fac mai mult decat o simpla promovare a unui joc – sport national, in fapt, popicele!

Ma tenteaza tare sa le vad aruncand bila pe pista si domnul Cojocaru se ofera sa duca lada grea peste linia de cale ferata pana la popicaria doamnelor! Ei, si sa inceapa spectacolul! Le privesc cat de organizate sunt. Fara a se indemna una pe cealalta, doamna Gabi aranjeaza popicele pe cele trei linii speciale a noua popice de la capat de pista si rostogoleste bilele pe “jgheabul” de lemn improvizat. Plina de elan, doamna Tanaescu prinde bila si atentioneaza: urmeaza sa arunce! O urmaresc realmente entuziasmata eu insami! Deja frenezia momentului spune ca am de-a face cu efervescenta unei vieti aparte, care contine oameni cu drag de viata, curatenie si solidaritate! Femeile se aplauda, rad si se imbarbateaza una pe cealalta, fac glume cand e o greseala si merg mai departe astfel incat sa fie foarte bine!

 

Zic asa: pana la urma femeile acestea unesc o comunitate realmente deosebita a judetului Buzau, Chirlesti!

Spun ca se ajuta una pe cealalta si se viziteaza zilnic familiile intre ele, isi stiu bunele si relele si mizeaza ca in jocul de popice doar pe bine!

Le place tare mult sa fie impreuna si sa sparga monotonia vietii de la munte cu popicele!Iar la joc, are sa-mi povesteasca jumatate de ceas mai tarziu chiar primarul Ionut Milea, doamnele aduc gogosi calde.

Deci, ar vrea inclusiv afilierea la un club de profil.

Primarul din Nehoiu si sprijinrea popicareselor

Incantata si incarcata sufleteste peste asteptarile unei zile de toamna ies din popicarie impreuna cu oamenii din Chirlesti. Pe drum doamnele imi ofera nuci si imi lanseaza invitatia ca data viitoare sa si anunt ca poposesc in zona astfel incat sa vad la popicarie mai multi oameni.

Inainte de a face imediat popas la primarul orasului Nehoiu, discut cu un senior al bilei de popice: mesterul de butoaie Sarbu Florea. Privirea blanda a domnului care lucreaza cele mai mici butoaie pentru tuica, dar si vin pe care le-am vazut vreodata in judetul Buzau se lumineaza si straluceste cand trec la subiectul popice. Desi, batranetea incepe sa-l apese, domnul Sarbu nu-si pregeta sa mearga la popicarie. In zi de sarbatoare.

Mananc o smochina dulce de toamna nehoiana si ies de la domnul acesta pe care mi-l voi aminti intocmai ca mesterul cel mai iscusit, oltean prin nastere, care faureste butoaie cu staif.

Tanarul Ionut Milea, primarul orasului Nehoiu, zambeste imediat ce aude despre popicaria damelor si de cea a barbatilor din Chirlesti si spune deschis ca va merge mai departe cu sustinerea popicareselor atata timp cat oamenii din Chirlesti sunt saritori si intervin si ei la lucrarile necesare in modernizare.

Vorbim despre un exemplu si in cazul primarilor buzoieni care nu accepta asa de usor sa sustina un sport, mai ales ca nu avem de-a face cu performanta, ci cu un sport cu efecte strict sociale, de ridicare a confortului unei comunitati.

Asa da!

Sunt ferm convinsa de aportul conducerii Primariei Orasului Nehoiu in mentinerea unei traditii care scoate din rand intreaga urbe si o potenteaza la nivel national. Exista motive suficiente ca la Nehoiu sa se poata dezvolta popicele ca sport.

Plec din Nehoiu cu bucuria ca exista si altfel de buzoieni si altfel de edili care chiar vor sa se implice pozitiv in viata localnicilor! Pe drumul spre Buzau il contactez telefonic pe Petre Adrian Robert, vicepresedinte al Consiliului Judetean Buzau si el insusi pasionat si practicant de sport, dar si responsabil ce-I drept pentru fotbalul judetean. Ii spun povestea pe scurt si se arata interesat ca doamnele din “Liga Chirlesti” de popice sa fie invitate in evenimente culturale si sportive la nivelul judetului Buzau.

Si eu astept ca acest lucru sa se intample! Si mai astept ca aceaia dintre dumneavoastra care aveti la dispozitie popice sau bile pentru popice si care nu va mai fac folosinta sa le trimiteti direct la popicaresele din satul Chirlesti sau sa luati legatura cu noi pe buzaulinreportaje@gmail.com pentru a va ajuta sa discutati direct cu oamenii din comunitate!

Asta pentru ca in mod clar v-ati dori ca bucuria doamnelor Tanasescu, Gabi si Cameluta sa va cuprinda si pe dumneavoastra din cand in cand, sa aveti macar o data pe saptamana motiv sa zambiti si sa stiti ca apartineti unui grup bine inchegat care poate veni si in ajutorul tau, insa mai ales te poate provoca la a trai frumos!

Ilinca Moise

2 Comments

lasă aici un comentariu

  • Cu adevarat oamenii de la munte sunt cei mai frumoși oameni pe care i-am întâlnit, harnici,săritori, iubitori de viață cu o simplitate și cu o modestie rar întâlnite.

Mai multe articole