Astazi drumul nu se abate de la frumos! Cuprinde pana in marginile sale padurea si o lasa sa se unduiasca acolo unde poate peste balustrade, bolovani sau chiar peste marcajele nationalului 10 ce leaga Buzaul de Brasov. Impreuna dau impresia de vals exuberant! Ea galanta, parca in rolul lui, el, drumul, timid si curtenitor! Asa pana sus, la Siriu! Daca ar fi sa vada un batran asa dans ar zice mai degraba ca fug unul de altul si ca drumului ii e rusine ca deranjeaza padurea! Padurea insa pare fericita ca i-a dat voie unui drum micut sa se lateasca in voie cat sa treaca masina dupa masina in 2019 si el sa se sugrume in numeroase puncte. Dar povestea v-am scris-o in reportajul https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/exclusiv-din-2-aprilie-incep-reparatiile-pe-dn-10/.
Ce, nu va vine sa credeti? Urcam iarasi cu soarele inca dupa perdea spre piscurile Siriului! Si vom merge tot sezonul turistic ce sta sa inceapa oficial de la 1 mai, ca la mare! Nu mi-am pus perechea potrivita de incaltari si simt ca voi strange aprig din dinti a frig si putina rusine combinata cu disconfort daca e sa dau de pietre prin vreun loc al albiei raului Buzau… De, oraseanca neinstruita! Tocurile parca ard de pe acum si nu am trecut de Magura! Siriul nu apare decat in imaginatia mea. De cateva luni am in minte figura unei doamne pe care am vazut-o o singura data in orasul Buzau si care in Siriu s-a nascut. Gandesc la felul ei placut de a fi, deloc sofisticat si atat de aproape de pamantul natal. Ulterior am pastrat legatura cu doamna aceasta care poate arata lacrimile nu elocvent in ochi sau vorbe, ci si in cuvintele pe care le scrie. Cuvinte despre Siriul iubit! Acesti buzoieni imi plac mie in mod aparte si stiu ca impreuna cu ei scoatem zona noastra din rand, din normalitate si o ducem in admiratie! Din felul in care doamna aceasta isi iubeste Siriul inteleg si eu cat de frumos poate fi sus, pe coamele Buzaului!
Dimineata la Valea Neagra
Drumul acesta imi lumineaza mereu orasul Nehoiu. Ori asa apare el datorita pozitionarii… Nu ridic laude nemeritate, insa zona aceasta incepe sa-si depaseasca nivelul ultimilor 20 de ani. Nu fac popas, ci alerg spre Siriu. Ziua se deschide frumos sus la munte si te imbie la dorinta de relaxare. Fumuri groase ies inca pe hornurile caselor muntenilor. Si nici tipenie in curte. Din cand in cand insa, drumul acesta de baza scoate la inaintare masini. Nu trece una singura, ci grup de cateva, pauza, iar masini. Bine, dintre ele multe sunt camioane… Pornesc impreuna cu primarul Corneliu Dumitrescu, de data aceasta ghid in comuna Siriu pe care o si conduce. Mergem spre capatul zonei – la Valea Neagra.
Doamne, as ramane locului sa pot cuprinde frumusetea Buzaului! De aici, de deasupra Barajului Siriu parca poti striga Hei, Buzau, hei! Si sa se auda pana in centrul orasului. Domina zarea, domina judetul! Impresionanta constructie. Sta de paza si da viata! Trec de obiectivul turistic devenit numarul unu la Curbura Carpatilor in ultimii putini ani si tin drumul national 10 pana in zare, spre Covasna.
Fiecare bucata din zona aceasta aduce in atentie frumusete, liniste si o impacare aparte cu viata insasi. Pana si brazii prin dansul curtenitor al crengilor inspre carosabil dau aceeasi senzatie de intelegere reciproca si buna convietuire a lor cu oamenii. Muntenii de aici sunt un soi aparte de buzoieni. Au pasul apasat, parca il gandesc cand il pun in pamant. Bunda ori puloverul din lana din spate arata ca inca nu e de joaca, iarna nu s-a dus de-a binelea! Cam de la drumul forestier spre Casoca se termina si agitatia. Linistea ma duce pana sub viaductul Gramaticu, adica la Valea Neagra fac la stanga si pe albia Buzaului caut coada lacului Siriu. In fapt e o zona imensa.
Am ajuns! Din national la stanga si incet pe vechiul traseu al zecelui de odinioara, aflu imediat de la ghidul meu, desigur 
cunoscator al locurilor natale, Corneliu Dumitrescu. Un drum atat de important care, iata, se strecura pe langa albia raului Buzau, iar acum pare un drum forestier lasat cumva in paragina. Deasupra lui, viaductul Gramaticu – cel care schiopateaza cu un pilon sprijinit pe o zona cu sare, spun oficialii Companiei Nationale de Autostrazi si Infrastructura Rutiera si pentru care au loc in perioada imediata lucrari de intretinere. Cat despre drumul vechi 10 …
Deja intram in poveste pentru ca am trecut si imensa punte – romantica, mi-a spus o doamna de la Bucuresti careia i-am facut recomandare pentru a vizita aceasta zona – am trecut-o cu masina si am intrat in ferma lui Costel Maris. Un covasnean din Sita Buzaului care a investit aici, la coada Lacului Siriu cam toata agoniseala de o viata. Locuieste in Sita, dar are punct de lucru in Valea Neagra.
Peisajul este nemaipomenit! Simti cum se pravalesc brazii fara freamat peste poiana incarcata cu muschi, aerul pare atat de 
curat incat nu te poti obisnui sa nu aiba miros, iar cate o pala de ceata trece agale nu departe de varful capetelor. Din minunt in minut dau sa-mi strang haina pe mine. Este atat de frig! In stanga padure, in fata poiana si printre grajdurile cu animale, o cabana veche, o pensiune inchisa si pastravaria domnului Maris. Un tablou pe care, imi spune primarul Corneliu Dumitrescu il pot intalni nu in aceeasi componenta, dar tot oprit din evolutie si in alte pana la 20 de cazuri din zona. Dar de ce?
Incep sa inteleg! Aici, sus la Valea Neagra este cota cea mai mare a Barajului Siriu – aproape de 588 de metri. Este ca o 
tava pe care o tii inclinata spre orasul Buzau, iar Valea Neagra ar fi in 
partea superioara. Daca s-ar umple la maxim barajul ar da peste tava, in afara, adica ar fi inundata si zona aceasta unde stam noi acum cu picioarele. Asa inteleg si asa spun specialistii in ape care de doi ani, arata interlocutorii mei, s-au prezentat in zona pentru a intra in posesia acestor terenuri cu risc din punctul lor de vedere, terenuri insa care sunt de zeci de ani in posesia unor localnici sau pe care acestia le-au vandut altor persoane din afara Siriului. Deocamdata nu se precizeaza numarul exact si sunt inca in cautarea proprietarilor exacti. Zona este fantastica si dorita pentru a fi dezvoltat turismul aici. Asa cum a crezut in urma cu 20 de ani si Costel Maris. Domnul acesta a pus pe roate o pensiune agroturistica, dar si o pastravarie care creste frumos. Incearca un circuit perfect pentru turistul venit la Valea Neagra. Si povesteste ca in timp au venit foarte multi straini extaziati! Totul pentru a promova la rangul cuvenit o zona turistica aparte a judetului Buzau – Siriu, Valea Neagra.
O zona minunata care ii ofera expatului sau turistului strain linistea ce le lipseste in urbe, frumusetea pe care doar in imaginile de pe retelele de socializare o vede. Dar o zona care sta pe loc acum, intocmai ca si Costel Maris pentru ca are pe rol un proces cu Apele Romane – Directia Apelor Buzau-Ialomita.
Nu ma erijez nicidecum in expert, insa nu am cum sa nu ma intreb cu ochii privind catre viaductul Gramaticu daca localnicii 
care si-au tot tinut la pascut pe aici atatea zeci de ani oile sau care si-au ridicat case in toata aceasta “tava” a barajului Siriu au transpirat oare de teama sa nu fie inundati candva? Nu toti in mod clar si nu toti trec astazi prin situatii in instanta.
Explicatie juridica
In mod clar caut raspuns la aceasta situatie la specialistii Apelor Romane. Cu amabilitate, conducerea Directiei Apelor Buzau-Ialomita ofera raspuns: suprapunere a unor terenuri, aceasta este situatia care duce in instanta proprietarii de terenuri de la Valea Neagra, comuna Siriu. In primul rand va redau explicatia juristului Cristina Vlad.
Adaug aici un element care probabil ca poate fi asemanat si cu altele din acest areal considerat de specialistii Apelor Romane ca fiind inundabil: in ferma data exemplu, cea a lui Costel Maris exista o cabana pe care a cumparat-o candva de la sirianul Omar Hayssam. Aceasta a fost construita insa in anii 1960.
Ochii stau lipiti de pieptul muntelui din care rasuna astazi drujba. Sunt alti proprietari care fac treaba in arealul forestier detinut. Nu se pravalesc copaci, nu se aude prapad. Semn ca nu mai este haosul de odinioara in muntii nostri. Caut sa ocolesc privirea domnului Maris care ar vrea efectiv sa plece din Valea Neagra, insa nu-l lasa nici placerea de a face o zona sa mearga si nici investitia pe care o are aici. Nu comentez nici o decizie, ci aduc in atentie si explicatia directorului adjunct al Directiei Apelor Romane Buzau-Ialomita, Mariana Lacatus.
Turismul si apele
Jurnalistul se intoarce in poiana de la Valea Neagra, cea peste care ar veni buluc turistii daca situatia ar fi clara. Si oricum vor veni … Dar sa citez ce a spus directorul Mariana Lacatus de la Apele Romane: terenul de la Valea Neagra este al acumularii Siriu, adica al statului! Domnii de langa mine povestesc despre o zona turistica pe care amandoi vor sa o potenteze: unul prin investitii proprii, celalalt si-ar dori-o celebra in patria numita Romania. Vad in fata ochilor frumuseti fara egal la nivelul judetului Buzau si chiar al tarii. Turistii stiu calea si in mod sigur in zilele urmatoare vor face popas in numar foarte mare aici, la coada Lacului Siriu, la Valea Neagra. Asa le este obiceiul de ani de zile si vin in fiecare zi libera din perioada Pastelui si pana dupa 1 Mai. Eu v-am dat astazi doar un exemplu, pe Costel Maris, unul dintre multii proprietari de la Valea Neagra care au pe rol proces in acest moment cu Apele Romane – Directia Buzau-Ialomita.
Ei, aici e aici, spune dintr-o data primarul Corneliu Dumitrescu: cum si cu cine mai strangem noi gunoaiele de aici o data ce pleaca turistii? Aflu imediat ca doar cu putinii si varstnicii asistati social ai Primariei Siriu se face curatenie in zona barajului Siriu si zonele unde campeaza turistii. Corneliu Dumitrescu devine de-a dreptul suparat pentru ca niciodata nu reusesc sa faca fata la afluxul de turisti. Dar daca terenul aceasta va deveni si in acte al Apelor Romane atunci nu ar trebui sa fie cel putin un efort conjugat daca nu cumva unic, adica angajatii de la baraj sa faca si curatenie dupa turisti?… E in gradina noastra!, imi spune primarul din Siriu extrem de convingator si apasat, munteneste.
De la 1 Mai in mod clar Romania deschide oficial de cativa ani sezonul turistic, deci in aceste zone atat de frumoase ale Siriului, asa cum a fost si anul trecut si in ultimii cativa, turistii vor simti nevoia neingradita de relaxare! Turismul de aici este insa in instanta. Atunci cine va face curatenie dupa turistii care nu cunosc litigiul?
Pana la curatenie pe mine in mod aparte ma intereseaza ce se intampla cu iesirea din rand a unei zone diamant a Buzaului.
E clar! Ne promoveaza foarte bine covasnenii! Si ne prinde si bine! Numai ca si Siriul se ridica fantastic: 26 de pensiuni agroturistice dintre care unele perla ale agroturismului national, spun despre cele din zona Hartagu. Adaugam zona Casoca si Cascada Pruncea, Muntii Siriu si zona de deschidere spre Lacul Vulturilor si Varful Penteleu.
Incerc sa plec din Valea Neagra. Fermierul da fuga spre staulul cu oi. Mai ca nu ne spunem la revedere. Si aici timpul este 
pretios. Viata la munte, la Siriu, trebuie sa mearga mai departe. Pana la 
noi ordine, in “tava” Barajului Siriu inca se locuieste. Sunt case, pensiuni agroturistice, ferme sau simple spatii de pasunat cu animalele. Nu toti au suprafetele de teren suprapuse, deci nu toti au de suferit in procese. Pentru ca este o actiune in derulare exact situatia o vom sti probabil la final.
Dar daca sunteti turisti si ajungeti zilele acestea la Siriu pentru o portie extinsa de libertate, frumusete si fericire este bine sa nu mai considerati Barajul Siriu si zona sa limitrofa un imens cos in care poate fi depozitat gunoiul dumneavoastra menajer!
Add Comment