Peste a 30-a zi din octombrie toamna aceasta ba sora buna cu vara, ba surprinzator de dificila a pus o semnatura interesant de descifrat, mai ales de catre suflet: un rasarit indecis care nu i-a dat voie soarelui sa-si trambiteze nicicum prezenta pe cer, urmat de o ceata care s-ar fi dorit a fi vazuta si simtita pana in maduva oaselor, apoi o ploaie care a udat sufletul si i-a luat orice pretentie de a se bucura de viata insasi. Hai, ca e toamna! Toamna din aceea grea care vine si sta. Am zis cu tristete ca e prima zi care coincide cu starea romanilor insisi: prinsi de pandemia de COVID-19 in cea mai neagra zi din cele opt luni de suferinta cate au fost pana astazi.
O rugam pe toamna doamna sa ridice si valul de ceata, dar si ploaia indecisa si sa lase pe cer soarele, avem nevoie de bucurie! De viata buna! De sanatate si incredere! Avem nevoie de noi ca sa razbim!
Eu insami, prinsa intre franturi de ganduri nepotrivite sistemului meu de idei, am apucat calea nationalului 10 Buzau-Brasov cu dorinta de a descoperi oameni care sa spuna concretului ca ei sunt campioni intr-o comunitate campioana si care, in acest fel ii potenteaza! Un drum atat de aglomerat acest national, insa unul care ofera astazi privelistea ce dezmorteste simturile: raiul ghebelor! Parca nicioadat in ultimii minim 10 ani nu a fost asa. Zeci de galeti imbraca fiecare kilometru parcurs, iar la intrare in Unguriu doua femei ies de-a dreapta drumului cu doua sacose mari asezate ca o desaga peste umeri. Abia duc ghebele acum adunate! Le urmaresc cat apuc in oglinda retrovizoare: nu e vad liber pe partea aceasta si traverseaza. E toamna ghebelor la Buzau, dar de ce sa nu gasesc eu azi altceva?
Cititi dvs in ziar buzaulinreportaje.ro intreaga poveste de toamna din casa ungurenilor!
Add Comment