Până azi parcă nu au avut curaj să strălucească așa în soarele prea arzător de august, vârfurile Buzăului…. și-și trec ușor-ușor, unduitor, printre păduri așezate pe etaje de aici, de la Măgura cea mereu dorită de către turiștii de o zi pentru o porție de cârnați de Pleșcoi, cartofi… nu le scriu felul de preparare, și brânză de la munte și până pe semeția de Siriu, își trec, simțeam, apa Buzăului ca un leit-motiv al ființei lor. Da, ființe. Doar ele, pădurile ce-mbracă munții, ne știu tânguirea, vioiciunea, zvârcolirea și bucuria de a trăi nouă, oamenilor. Și-napoi ne dau un dram din veșnicia lor. Așa mai punem și noi bogăție în suflet și putere în trup. Vedeți cum a zbughit-o sufletul pe DN10 Buzău-Brașov în sus înaintea noastră? Semn că printre muntenii get-beget ai Buzăului s-a așezat viața tihnită, dătătoare de fericiri, iar într-o zi de 18 august 2024, cu soarele suliță pe cer, tot ca în iulie, e sărbătoare pe Șivița Bradului, la Siriu, în Cheile Buzăului! Facem cronică și coborâm. În coloană.
Și tot așa are să ne urce drumul oilor până la Nehoiu, oraș cuminte de munte care nu mai zice multe de-o vreme, căci și-a adunat lucrurile bune și se hrănește încă din ele. Acolo e zi de târg săptămânal. Tare plăcută e imaginea cu localnici care țin strâns punga cu roșii gustoase aduse de legumicultorii de jos, de prin Mărăcineni sau Glodeanu, cine știe. Slalom la limită printre mașini până la ieșirea efectivă din oraș și de acolo atenție sporită. Se văd deja semnele necesare că Siriul are haină de sărbătoare. Ceasul dă să treacă spre 11, ora de început a sărbătorii Cât e Siriul de mare. Că tot am scris, nimerit e să vă întreb …
știți cât e Siriul de mare?
Dacă ați venit, ați văzut sigur. O zi din an, Siriul devine neîncăpător. Trecem încet, încet de semaforul de pe DN 10, de la Siriu, desigur, și la ieșirea din tunel căutăm loc de parcare. Unde? Siriului i se demonstrează azi că este căutat, vizitat, iubit și explorat. Un real raid turistic. 18 august 2024. Ceva greu de atins în alte zone ale județului Buzău. Siriul este o comună frumoasă, oaspeții de azi au venit efectiv în recunoaștere, pentru a valida ceea ce au aflat din povestiri, ori datorită promovării media, sau pentru că realmente iubesc Siriul și vin an de an să petreacă alături de cei 3000 de locuitori. Coada imensă de autoturisme îmbracă naționalul 10 de jos, de la Cașoca și încă vreo câțiva kilometri spre coada Lacului Siriu. Chiar așa, ce frumos se vede lacul prin verdele bogat de pe Șivița Bradului!
Fiecare vrea să coboare pe marginea lacului ca să ia parte la sărbătoarea anuală a Siriului, fiecare vrea să prindă aroma unui loc nou sau să regăsească gustul din copilărie, căci aflu de la oameni că azi au venit mulți dintre copiii lor plecați la muncă în străinătate, iar mijlocul lui august le este mănușă pentru două-trei săptămâni de concediu, cât să strângă brazde cu părinții și să joace brâul de la munte. Da, deja se aude muzica de la sărbătoare. O reală caravană de producători și comercianți veniți de la Buzău, dar și de dincolo de el, îmbracă poteca lungă de intrare spre zona de petrecere. Mirosuri cunoscute – fripturi, ba și un proțap pentru care șed în așteptare câteva familii, bulz în două-trei locuri, pastramă de oaie crescută aici, dăm și de fermieri covăsneni, prieteni buni ai locuitorilor din Cheile Buzăului … o varietate de gust, culoare și nu pun la socoteală clasicele standuri pe care le vedem în general la sărbători din teritoriu. Muntenii servesc ceea ce nu au zilnic – cum ar fi înghețata de 7 lei sau vată pe băț, copiii, iar oaspeții au făcut coadă la bulz, pastramă, mici, ba ar da să cumpere și cârnați de peste munte. Dar să intrăm!
O poiană cât un amfiteatru
Curat. Saci de gunoi așezați de către angajații primăriei din loc în loc, pături și oameni, pălării din fetru, muntenești, dar mai ales costume populare autentice! Autentice! Nu etno! Autentice! Aș umple foaia cu acest cuvânt. Nu i-am cunoscut încă pe oamenii care predau pasul de brâu zecilor de copii ai Siriului pe care îi zărești ici-colo pe lângă părinți sau prieteni și care dau nota aparte a evenimentului. Fota e fotă muntenească, are pe ea chiar și fluturi, semn al priceperii muntencei de a-i prinde temeinic și rânduit pe bucata de stofă, culorile respectate fără a cuprinde infleunțele dinspre Covasna, Brașov sau Prahova, așa zis, căci comuna aceasta din județul Buzău e loc de vamă, azi de graniță cu cele trei județe menționate. Cu jocul, mai ușor, însă am tot învățat de la maeștrii jocului popular buzoian cam pe câte se bate brâul, ce diferență este între horă și sârbă, la munte și de ce ale noastre, de aici, de la Curbură sunt altfel. Pentru că zic de noi. De locuri și oameni, despre ape, munți, dorul de mămăliga tătească de la munte și de transhumanța care se cam termină și aici, ca oriunde în țară.
În jur, forofotă. Lume care vine, lume care trece spre scenă și lume care stă cuminte pe poiană, aplaudă copiii – Mugurii și Mugurașii Siriului, ansambluri de copii mai mici de vârstă și până spre 18 ani. O poveste faină, în pantofi din piele, special confecționați pentru jocul popular. Primăria Siriu susține economic existența acestor ansambluri, primarul Dragoș Voicu, prezent printre oameni a susținut de la început de mandat, copiii care vin la ansamblu să aibă costume populare complete și la fel. Și bine le șade fetelor cu marama prinsă la fel și băieților aceeași cusătură pe ilic și ie!
Urcă pe scenă pare-se în funcție de vârstă. Cântă, joacă, se bucură de aplauze, caută cu privirea în puhoiul de lume mai ales pe părinți. Chipurile lor zâmbitoare le dau curaj și putere – azi dau spectacol mare acasă. În curând, pleacă din nou la concursuri în țară, întocmai ca bunicii lor și o parte dintre părinți. Muzica populară se aude din ce în ce mai bine exersată de vocea care interpretează, crește vârsta și experiența interpretului. Vin oameni noi la Siriu. Din ce în ce mai mulți. Excursioniști cu rucsacul în spate, motocicliști aventurieri pe cărări de munte, rulotiști care nu se uită din cinci în cinci minute la ceas, vârstinicii satelor coborâți la sărbătoare după ce preotul a săvârșit slujba la biserică.
Publicul se apropie de scenă. Prânzul întețește soarele. Și jocul, parcă și publicul prezent, nu mai spun. Deja nu mai e liber nici centimetru de refugiu în lateralele naționalului 10. Vin mașini și din sus, dar și dinspre Buzău. Mirosul de mâncare variată … și el prinde a se înteți. Printre multele și variatele arome, cel de porumb fiert îi îmbie pe copiii de la munte.
Se termină jocul și cântul popular al mugurilor din Siriu. Se așterne o liniște așteptată, parcă. Pe scenă, Dragoș Voicu, primarul ce-și va începe în octombrie 2024 cel de-al doilea mandat, scrutează lumea. Punct de echilibru, în deapta sa – Matei, băiatul cel mare cu care urcă deja pe scenă, de cel puțin doi ani, la sărbătoarea eveniment a comunei. Se simt emoțiile de a le vorbi semenilor săi din comunitate, dar și seninătatea cu care îi salută pe oaspeți, cumva ca într-o mulțumire că nu aleagă Siriul doar o zi pe an, ci tot sezonul turistic, care începe deja cam din februarie și se termină spre octombrie, an de an. Dar, și are Siriul ce oferi! Consultați www.buzaulinreportaje.ro pentru a prinde și din gustul Siriului – patrie a cașcavalului de Penteleu, azi emblemă în curs de reconstituire, dar și din ineditul zonei – aici zic doar de băile termale, as în mâneca actualei conduceri, căci eforturi de restaurare se fac și aici. Că tot spun despre eforturi, primarul Siriului gândește serios ce zonă cu deschidere mare ar putea fi la dispoziție, adică liberă, în Siriu ca să-i cuprindă an de an, în august, realmente pe toți cei ce vor să ia parte la Cât e Siriul de mare. Să existe mii de locuri de parcare, sute de locuri pentru standurile comerciale și alte mii de locuri pe care să zăbovească la spectacol chiar toată lumea. Dificil, spune primarul Voicu, însă atenția spre subiect există.
Trei rânduri de aplauze neplanificate a primit primarul Voicu, semn că a reușit echilibrul de relaționare socială, iar tineretul prezent a fost majoritar când vine vorba despre public la eveniment.
Siriul a devenit mare și expansiunea nu s-a oprit!
Cronica se oprește, pentru că în poiană intră deja vedete consacrate, dar le știți de la diferite spectacole la care ați mai luat parte. Când cântă într-o zonă așa cum e Siriul, desigur are alt farmec.
Interesant este să nu uitați de Siriu nici când nu se află în zi de sărbătoare! Are cascadă la Cașoca, iar drumul prăpădit odinioară, azi e asfaltat – ah!, despre aglomerația de aici ar fi trebuit să mai punctez! O altă coadă ce cobora pe Cașoca… Siriul are poteci montane validate de către ultraalergătorii cei mai buni din lume, chiar acum, în luna august, are panorame superbe, lacul special și flori de fân – pajiști ce-și duc parfumul încoace spre noi, orășenii. Ne vedem în 2025!
Add Comment