“Noi oamenii avem puterea de a schimba lumea”. Celebra Declaratie a Natiunilor Unite ne ofera cumva, in prezent, definitia voluntariatului inceput odinioara ca modalitate de a lega prietenii intre tari, astazi de a-i ajuta pe cei care nu reusesc sa-si inteleaga propriile resurse, sa se valorifice sau sa-si deschida sufletul catre frumosul din apropiere. In mod clar, de doar cativa ani practicam si aplicam si noi, romanii, lectia voluntariatului din postura solidaritatii. Numai ca pana devenim noi voluntari din suflet continuam sa primim lectia de la strainii care vin la noi, prind dragoste de pamantul si ospitalitatea noastra si revin anual ca voluntari, poate chiar doar sa ne vada transformarea in bine!
In anii de presa care au trecut am avut bucuria sa intalnesc si voluntari romani care nu stiau ca asa se numeste ceea ce fac, oameni daruiti semenilor in nevoie, adevarati pionieri ai faptelor bune pe care, surprinzator si astazi le continua in aceeasi masura si calitate fara a arbora vreun steag al samaritenilor! Numai ca scrierea de astazi ii are personaje principale pe doi tunisieni si o romanca! I-am intalnit in minunata reuniune pusa la cale de ani de zile de Maria Monalisa Plesea, presedintele Centrului Cultural Francofon Buzau, la Poiana Pinului sub forma Taberei Francofoniei. An de an peisajul francofon se schimba, iar eu l-am descris pe 15 iulie 2018 in reportajul https://buzaulinreportaje.ro/articole/au-revoir-poiana-pinului/. Potrivit promisiunii de atunci revin asupra subiectului voluntarilor care le ofera elevilor o perspectiva cu adevarat francofona despre lumea mica in care traiesc zi de zi la scoala!
Asadar, sa intram din nou in Tabara Francofoniei!
Djembe – vraja africana pentru suflet
Acacia este exemplul perfect al voluntarului. Nu este pentru prima data cand il vad in 
judetul Buzau. Da tonus bun, e pozitiv in fata tinerilor care aleg sa lucreze impreuna cu el. De fiecare data merg dupa sunetul de djembe – toba africana vrajita care naste pasiune pentru muzica si sporeste, in acest caz, comunicarea in limba franceza. Acacia este serios! Si tot serios se ocupa de copiii care stau ochi si urechi la el, insa nu au acelasi curaj cu al tunisianului vulcanic: din seriozitatea de sticla iese rapid un tanar care zambeste in timp ce bate toba de acasa. Da comenzi intr-o franceza placuta, nicidecum asa cum se tot aude in urechea mea interna: bolovanoasa. Se ridica, insa nu scoate toba dintre picioare, o prinde din nou cu mainile, o aseaza si bate un ritm care iti ridica picioarele la dans. Un dans fara logica, unul eliberator, unul pe care ti-l doresti pentru a scoate tot ce apasa pe umeri, pe ganduri si pe suflet! O muzica pe care fiecare o poate vedea aparte!
Copiii din fata mea o vad ca pe o lectie de franceza distractiva! Sunt percutionist si fac terapie prin muzica pentru persoanele in varsta si pentru copii. Il intreb de unde atata voiosie combinata cu putere, fidelitate pentru ceea ce face si seriozitate si imi spune ca: Aceasta energie vine din faptul ca sunt aici! E adevarat ca eu personal, dar si cultura din care provin promovam viata in comunitate, iar eu ma simt bine in comunitate! Arata cu ambele maini spre copii si lumea intreaga cand vorbeste despre oameni, despre comunitatea de care nu se poate dezlipi. Eu am mai fost la alte editii ale Taberei Francofoniei. Nu exista in alta parte a lumii asa tabara profesionista, cu oameni dedicati si totul atat de bine organizat. Nici nu am cautat, dar nici nu am ce sa gasesc pentru ca aici e suflet, sunt profesionisti si este foarte frumos!
Acacia a venit in acest an pentru a cincea oara in Romania, la Buzau. Doi ani a mers la studii si a interupt sirul 
continuu al prezentei la noi. In acesti cinci ani a inceput sa vorbeasca si limba romana: Vorbesc putin romana. Asa… tulai, Doamne!…vino inapoi…sarut mana…buna ziua…buna seara…da…da… eu vorbesc limba franceza si sunt cuvinte asemanatoare! Djembe, toba vrajita a lui Acacia a iesit in acest an in oras si a redat viata plina de energie si batranilor de la Complexul pentru persoanele varstnice Alexandru Marghiloman. Batranii au primit cu zambetul pe buze si cu palmele pregatite ritmul african pe care Acacia stie atat de bine sa-l promoveze in comunitate. Au tinut ritmul si au simtit ca si sufletul lor poate fi putin african – in sensul de a exploda de energie, fericire nebanuita si viata, domnule, viata!
Studentii francofoni din Romania, voluntarii anului
Mai multi tineri urca rapid treptele catre etajul doi al hotelului din Poiana Pinului. Apuc sa intreb si sa si primesc raspuns unde alearga: incepe atelierul liberi impreuna! Desigur, mi s-a spus de mai multe ori si exclusiv in franceza! Un tanar da comenzi din capul treptelor si toata lumea spune da, da, da si intra repede intr-o incapere. Incepe acest atelier si Shebi – sper sa-I fi scris bine numele -, un alt voluntar tunisian, student in Romania, la Politehnica si presedinte al Asociatiei Studentilor Francofoni din Romania, vrea sa se prezinte frumos in primul sau an de voluntariat in aceasta tabara aparte.
Foarte relaxanta totusi chemarea lui. Cu zambetul pe buze si o vorba melodioasa – ca de cantec arab – ii aduce pe tineri in sala in care incep sa invete despre libertate, respect si diversitate fiind impreuna! Este un proiect foarte frumos, unic, avem elevi foarte inteligenti, sunt impresionat de calitatea lor si sunt foarte implicati! Am aici atelierul liberi impreuna – proiect realizat impreuna cu Organizatia Internationala a Francofoniei si este dedicat tinerilor francofoni. Sunt pasionat de viata asociativa si imi place mult acest gen de atelier. Acum promovam valoarile – liberate, respect si diversitate!
Intru in sala si gasesc aproape toata elita olimpicilor la limba franceza din Romania! Toti insa, desi primesc exclusiv comenzi in limba franceza, zambesc si se simt bine. Shebi incepe un joc cu fasii de tricouri rupte si perechi de doi elevi… ii las impreuna cu tunisianul care devine voluntar de Buzau!
Romanca – specializata in voluntariat
Pe o terasa, un alt grup de tineri asculta, priveste si aplica. In fata lor, Ana Siminiuc si un alt voluntar african vorbesc despre reactii rapide, teatru, respectarea unei conduite. Tinerii se ofera voluntar sa faca aproximativ acelasi lucru pe care cei doi tineri care ii coordoneaza au facut drept exemplu. Incep chicotelile vizavi de subiectul de improvizat. Scena de improvizatie este reconfortanta. In aer liber. Peisajul indeamna la orice. De la visare, la pasi spre munte. Pe scena, doua eleve incearca sa se exprime liber una in functie de ce spune cealalta.
O astept pe Ana Siminiuc, unul dintre voluntarii romani ai taberei, sa le explice copiilor ce trebuie sa faca pentru a reusi exprimarea improvizata si mai apoi caut sa aflu cine este: Fac parte si din asociatia din Iasi. Tocmai ce am absolvit la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. De circa patru ani ma ocup de teatrul de improvizatie, organizam tot felul de ateliere atat in Iasi, cat si in locurile pe unde avem ocazia sa mergem. Voi deveni profesor de limba franceza. Pe langa predare vreau sa transmit elevilor si acest mod de a-ti umple timpul si de a folosi franceza pentru ca nu doar pentru mine si colegii mei din trupa de teatru si pentru cei pe care i-am invatat teatrul de improvizatie, pe toti ne-a ajutat sa gandim mai liber, sa ne exprimam opiniile liberi. E ceva extraordinar! Foarte multi oameni care au venit introvertiti, dupa cateva ateliere de improvizatie deja se observa mici schimbari spre extrovertire. E foarte important! Prin improvizatie acesti tineri vor invata sa gandeasca pentru tineri pentru ca in improvizatie nici o idee nu este proasta si incercam sa lucram cu ideile lor. Ne fac si munca mai usoara!
Ana a zambit tot timpul. A subliniat asociatie, improvizatie si liber si gestual. A dublat si sporit sensul. Cred ca fara sa-mi dau seama am primit lectia despre voluntariat din mers, mersul de la un atelier la altul. Astept sa ajung sa cunosc voluntari romani dedicati semenilor lor in cat mai multe proiecte. Iar pe tinerii care ne predau in fiecare vara lectia voluntariatului strain la Buzau ii voi revedea in iulie 2019!
Add Comment