66 la suta dintre romani pariaza si cumpara produse romanesti care se inspira din traditii, dar care sunt moderne.
86 la suta dintre aceeasi romani care consuma declara raspicat ca desi traim intr-o lume moderna, traditiile si cultura sunt la baza si ne calauzesc.
Cercetarile acestea le apartin specialistilor in branding si marketing. Mai clar spus, tineri destepti din tara noastra incearca sa vanda ii sau opinci, dar nu oricum, ci studiind putin delicata piata a comertului cu produse ce tin de “popular”, de traditie. Cand fac apel la valorile originare ale poporului roman, acesti specialisti mizeaza in fapt pe una dintre cele mai acute si clare caracteristici ale romanilor: nostalgia. Dorul de sat vinde cel mai bine in Romania. Opinca duce cu gandul la taiatul porcului si pielea luata de strabunicul de acum 90 de ani care o manufactura in incaltare de nadejde. Ia are semne aparte pe ea: cu cat este mai descheiata cu atat femeia de odinioara avea mai multi copii. Acum este descheiata pentru a arata vulgaritatea, spun mesterele populare. Fota bunicii roasa putin pe margine era cusuta cu fir argintiu – fix in trend acum. Toate vand!
Dincolo de statistici si brandurile poporului roman este povestea mea culeasa precum o poveste populara chiar dintre oameni. Nu ma erijez nicidecum in culegator de folclor. Nu as indrazni! Urc pe culmile inca verzi, dar un verde palid de toamna tarzie si cuminte, ale Bisocii ca sa citim impreuna despre modalitatea bisocenilor de a scoate din lada de zestre a muntenilor cele mai frumoase podoabe, de a le aseza mai apoi sub ochii celor mai cruzi bisoceni si a le dirija mainile pe ac si acul in sus si in jos, in stanga si in dreapata pe panza. Unde nici cu gandul nu gandesc aflu ca exista un atelier de mestesuguri populare. Si vin sa invete cum se coase “musca” tinere care au plecat din sat si invata in oras, la Buzau! Nu e minunat ce poate face averea aceasta mare a romanilor: traditia?
Nu reinterpretam traditia, o pastram!
Despre reinterpretare vorbesc destul de des, cam de prin 2013, fel si fel de “specialisti” din vanzari si mestesuguri traditionale. Pur si simplu aduc in discutie si analizeaza fara a merge la talpa, acolo unde zvacneste traditia si se rupe imaginea bunicii cu marama imbratisand-o dintr-o rama cu multe-multe poze si doar una singura ingalbenita. Ei, aici am sa va spun candva si povestea unui grup din Buzau, destul de slab coordonat de o doamna care face parte din noul val de mesteri si artizani care ies pe banda rulanta din penumbra unor galerii. Mi-am spus supararea si doamnelor de marca ce reprezinta autenticul zonei Buzaului si cand am sa prind eu timp bun am sa scriu despre cum nu se doreste sa se iasa din rand din zona folclorului daca “sefa” coase intr-un anumit fel sau foloseste o anumita tehnica de lucru cu fimo, spre exemplu. Si sa nu va suparati cumva daca am sa nu zic de bine. Dar pana atunci poate o sa avem si noi asociatii ale mesterilor si artizanilor din judet! Si eu nu voi mai scrie… caci asa nu-mi place raul!
Asadar, haideti pe culmile Bisocii! Toamna isi strange bine haina din frunze si o face hora in jurul copacilor care stau insingurati prin poienile locuite azi doar de capitele de fan. As trage dreapta maxim cat sa ajung pe imensitatea si azi verde si sa-mi asez cuminte capul la baza unei clai. Poate vreun urs care tot da tarcoale si prin satele Bisocii sa ma deranjeze in rest ar fi liniste deplina. Nu avem noi asa ocazii sa ne limpezim gandurile… nici eu astazi! Drumul meu nu s-a sfarsit si un sir lung de oameni am de vazut!
Caut sa aflu nu despre singurartatea pe care muntele o imprima de acum, din prag de iarna si pana prin aprilie cand infloresc pomii, ci despre fericirea de a fi bisocean. Ce facem cu multele calitati pe care le dobandim fie si pentru ca apartinem unei zone? Le inmultim sau le abandonam? Eu v-am mai povestit despre oamenii de aici si as scrie zilnic despre mirajul montan din varf de harta! https://buzaulinreportaje.ro/interviu/interviu-social/hora-pe-300/ sau https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-special/scotianul-din-bisoca/
Sau https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/pe-plaiuri-bisocene/.
Astazi o 
reintalnesc dupa ani buni pe fata care a promovat judetul Buzau la numeroase targuri de turism si nici macar o singura data nu a strigat fie dupa ajutor, fie pentru remunerare.
A mers in costum national atunci cand nici nu era in voga, a dus braul si fota din lada cu zestre la targ si au admirat-o mii de straini, dar a avut mereu cu ea mandria bisoceana!
Acest brand scoate in lume Aura Casaru: Bisoca! Ca sa fie riguroasa documentarea am sa fac popas la Florin Stemate, primarul independent al comunei si intreb din start daca pune pariu la fel ca multi oameni din comunitate pe zestrea cu care s-a nascut atat de aproape.
Observ cu deosebita atentie gesturile largi pe care le face Florin Stemate cand vorbeste despre zona sa natala si pe care o coordoneaza intr-un prim mandat de primar. Ele arata siguranta si placerea a ceea ce spune despre satul care sta mereu imbracat in verdele padurii de conifere, despre zona ce se oglindeste intr-o salba de lacuri, despre acele locuri aparte din care tasnesc ocne de sare 50 de ani in urma numai bune pentru a face in jurul lor o intreaga statiune asa cum v-am spus in articolul precedent despre Bisoca https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/bisoca-statiune-la-cheie/.
Drumul pacatului, zic in continuare despre drumul judetean ce leaga Bisoca de restul judetului Buzau, ramane inca in atentia autoritatii locale, insa primarul Stemate priveste cu optimism procedura care urmeaza si care arata ca in aceasta luna se va instala santierul aici.
Cu gandul la frumoasa Bisoca, aceea care tanjeste de ani buni dupa recunoasterea nationala fie ca statiune turistica, fie ca zona premium pentru turismul montan romanesc, eu dau fila inapoi si urc spre lada de zestre a comunei ce contine si o gastronomie aparte. Scot din ea astazi doar o bucata … una de branza dospita indelung, spune primarul Florin Stemate.
Despre restul produselor locale ce pot concura oricand nu doar pentru statutul de marca inregistrata, ci de produs romanesc cu indicatie geografica europeana, zic sa discutam in detaliu in alt reportaj. Sa va aduc putin aminte zic sa cititi si povestea tuicii care acum cred ca isi da prinosul pe teava cazanului. https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/prunele-de-bisoca-si-o-marca-neinregistrata/
Ca sa pot face pasul de la gastronomie la stariele populare bine ar fi sa i-l las pe Constantin Moise, secretarul comunei Bisoca, domnul acela despre care v-am povestit in reportajul https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-special/unic-ceata-mare-care-uneste-satele-de-munte/ si care an de an face spectacol ritualic din povestea colindelor, dar iata ca si din cea a jocurilor populare. Era de asteptat, insa pana ajung sa va cunosc cum trebuie o luam pe indelete.
Braul este un joc mai lent, apasat, ritmic asa cum le este si viata muntenilor, cea legata de insusi ritmul naturii si de viata animalelor din ograda, este jocul barbatilor prin care isi demonstreaza puterea, unitatea si perseverenta. Mie mi se pare jocul care ar trebui sa fie simbolizat pe stema comunitatii Bisoca. Nu stiu daca un alt loc din judetul Buzau poate defini atat de bine vreo comunitate… ba, ar fi! Baraganul si povestea sanzienelor.
Braul ma leaga de povestirea mea si de Aura, caci intre pini, la Lacuri, unde discut eu cu ea, braul, cel de prins fota de trup sta strans precum un sarpe.
Cele trei surori Casaru au lasat Bucurestiul, unde oricum incepusera, stiu eu din povestirile Cristinei Partal, ani de zile in urma sefa a ANTREC Romania, ele oricum promovau judetul Buzau si aveau atat de multe oportunitati profesionale. Plus ca Aura Casaru este doamna profesoara de matematica, la baza, deci… Numai ca lada cu zestre are aurul ei aparte.
Deci, Aura l-a coordonat pe Daniel Ionut Dobroiu, copilul care a castigat locul I la una dintre sectiunile Olimpiadei Nationale de Mestesuguri Artistice Traditionale de la Sibiu, in anul 2018. Mare castig pentru fata tanara care isi pune la dispozitie priceperea si timpul pentru a preda lectia moderna despre zestrea de la Bisoca.
Pe Aurelia Casaru, Aura cum ii spun majoritatea, o cunoasteti mai degraba drept tanara care pomoveaza opinca urbana. Si chiar asa este. Este opinca aceea clasica la care Aura a brevetat o talpa intarita.
Va spuneam despre Aura Casaru ca pentru mine reprezinta unul dintre pionierii promovarii turismului si agroturismului nu doar din Buzau, ci din Romania. Ani la rand am vazut-o alaturi de cele doua surori ale sale, mai ales, la standul zonei noastre. Au imbracat mereu costumul popular, au spus strainilor povesti despre gustul mancarii de la munte, de la Bisoca, au cusut sau impletit, au dus marama bunicii drept dovada si au agatat opinicile drept chezasie ca si in satul nostrum buzoian candva turismul face casa buna cu dezvoltarea unei zone atatd e molcome.
N-as mai zice decat ceea ce spune in mod repetat primarul Florin Stemate: Bisoca nu are decat o singura parghie – traditiile si le tine bine, insa pe turism sa se dezvolte imediat dupa ce drumul judetean nu va mai fi unul atat de sinuos, ci admirabil de urcat pana pe culmile micii Elvetii din Muntii Buzaului! Cu lada de zestre la drum, gata sa urce in trenul acesta fantastic al dezvoltarii, locuitorii din Bisoca pot realiza ca modele precum Aura Casaru sunt de baza in lansarea oricaror activitati cu scop economic si social!
Una dintre fotografii apartine Fundatiei Comunitare Buzau si exista in mediul online.
Add Comment